Fricile care ne acaparează sufletul.

Credeam că cititul cărților mă va ajuta să-mi controlez simțurile, să aflu ce este dragostea și poate cel mai important, să-mi aflu misiunea mea pe pământ. Din toate cărţile pe care le-am citit n-am înţeles mai nimic, ba chiar m-au afundat și mai mult în nimicie și mister. Naivul de mine … Ce îndepărtate îmi par acele timpuri, când mintea și sufletul adolescentului de atunci, erau pline de visuri și nu exista loc pentru frici. Nu ştiu sau nu-mi aduc aminte când a început totul, ce anume le-a dezlănţuit, cum m-am transformat, dar sigur știu, că odată cu trecerea timpului, societatea m-a modelat, naivitatea și entuziasmul au dispărut, iar  simțurile s-au tocit, fricile interioare au pus stăpânire pe suflet, bocându-l într-un labirint. În jurul meu întâlnesc doar oameni a căror suflete sunt acaparate de frici, uitând adevăratul scop pentru care trăim – să fim fericiți. Fricile ne vulnerabilizează, acestea fiind și cauza din care noi nu ne trăim fericiți cea mai mare parte a vieții. Noi suntem educați în a ne frică, frică de propriile pasiuni, frică de Dumnezeu, dar mai ales frică de părerea celor din jur. Apelăm la rațiunea pentru a ne ascunde fricile și învinge simțurile, rațiunea fiind doar o mască a lașității noastră, o scuză banală. Iar în acele momente se declanșează o adevărată luptă interioară, o contopire între frică și pasiune,  iar setea sufletului nostru mistuit și însângerat, este greu de stins. La capătul acestei lupte suntem gata să întâlnim moartea, care devine atât de ispititoare, atât de caldă.

About stefanbejan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *