„Țara” în care oamenii privesc Vorbește Moldova și urează „Fericiun crecit”

Ăștia suntem și ne merităm din plin soarta. Ne place caterinca și suntem ahtiați după scandal și prostie. Ne educăm copiii să absoarbă această prostie și să o perceapă ca pe ceva normal, ceva educativ, ceva progresiv. Ne uităm la „Vorbește Moldova” și râdem de ăia care sunt invitați acolo, îi promovăm, îi compătimim, îi facem eroi și facem din ei etalonul normalității în societatea noastră. Aruncăm noroi spre instituțiile de învățământ din țară, îi învinuim pe profesori că nu ne educă corect copiii, dar îi îndopăm, zilnic, cu prostie, dispreț și zoaie. Așa se face că în ultimile două zile, cea mai citită și distribuită știre din spațiul informativ moldovenesc a fost despre o deputat(ă) din Parlamentul Republicii Moldova, care atât de mult respectă țara în care s-a născut și trăiește, încât nu a învățat câteva expresii elementare în limba băștinașilor și le-a urat „Fericiun crecit”.
Pe mine personal nu mă miră, pentru că e arhicunoscut faptul că în toate structurile Republicii Moldova – Parlament, Consilii Raionale, Consilii Locale, ajung oameni incompetenți, agramați, care au rolul de marionetă, de supuși, a căror funcție este doar de a ridica mâna la comanda șefului, sau unui șef mai mic.
Nu asta e cel mai grav lucru. Cel mai grav este cum noi, cu viteza luminii, am răspândit această informație și am făcut-o virală, am mai înjurat-o printre dinți, am mai râs pe sub musteți și ne-am extaziat la gândul că sunt unii mai proști decât noi.
Presa a fost și ea la înălțime, a făcut dintr-un rahat de întâmplare ditamai știrea, care a ținut cap de afiș toată ziua. Următoarea zi, a ținut să ne informeze și despre faptul că despre prostia noastră cunosc și cetățenii altor țări.
Interesant cum ar fi, dacă, la lecția de istorie, în loc să vorbesc despre faptele mărețe ale lui Ștefan cel Mare, despre victoriile răsunătoare, le-aș povesti elevilor despre amantele lui Ștefan cel Mare, sau despre ospățurile fastuase, în care soldații moldoveni leșinau de la băutură.

De ce Estonia reprezintă un model de succes pentru noi. Impresii din „Clasa Viitorului”

Recent, am avut minunata ocazie de a vizita Estonia, mai exact capitala, orașul Tallin, unde m-am aflat într-o vizită de lucru, în calitate de reprezentant al Liceului Teoretic „M.Eminescu” din Comrat. Liceul nostru, a fost selectat ca beneficiar al proiectului „Clasa Viitorului” – proiect pilot implementat în instituţiile educaţionale din Moldova, care dorește să aducă un nou concept în pedagogie, oferind un spațiu de învățare deschis și inspirațional cu abordări interdisciplinare și inovative, prin utilizarea tehnologiilor digitale, ce favorizează procesul de învățare centrat pe elev.

Am rămas total impresionat de ceea ce am văzut acolo și cred, cu siguranță, că Tallinul reprezintă un model de administrare eficientă, cu o arhitectură superbă, o curățeniei lucie și oameni minunați.

Același destin, dar realizări diferite.

Estonienii au împărtășit același destin cu noi, find perioade îndelungate sub dominație străină, simțind exploatarea „fratelui mai mare” și suferind un intens proces de rusificare. Anexată în 1721 la Imperiul Rus, Estonia își declară independența în februarie 1918, conomintent cu Unirea Basarabiei cu România. În 1940, Estonia, asemenea Basarabiei, este anexată la URSS. Estonia, la fel ca și Republica Moldova, devine independentă în 1991.
Totuși, după 1991, estonienii au fost fermi în alegerile lor și au decis să meargă pe cartea integrării european, dovedindu-se a fi o alegere inspirată. Astăzi, Estonia reprezintă un model de succes, cu salarii mai mult decât decente și cu un nivel ridicat de viață. Estonia este țara cu un nivel foarte dezvoltat al educației , țară în care a apărut Skype-ul și unde există o curățenie și disciplină extraordinară.

Educația – cheia succesului!

Conform clasamentului PISA, Estonia este țara cu cel mai înalt nivel de dezvoltarea al educației din Europa. Succesul se datorează în mare parte libertății de care se bucură școala și profesorul în activitățile lor didactice. În școlile estoniene se implementează la scară largă TIC-ul. În Estonia, totul în jur este digitalizat (votul, administrația, serviciile), și școala este digitală. Sistemul lor de e-școală înseamnă că multe dintre temele pentru acasă sunt făcute și notate online. Cărțile și manualele sunt și ele digitale, putând fi împrumutate de la bibliotecă tot în format digital, iar asta îi ajută să-și facă temele acasă. În anul 2008, când în toată Europa a izbucnit o criză economică severă, economia estoniană a avut o scădere de 17 % doar într-un an de zile. Atunci, Guvernul Estoniei, a micșorat salariile tuturor angajaților din sectorul bugetar, cu excepția profesorilor.

Învățarea mai distractivă.

În cele 4 școli, pe care le-am vizitat în orașul Tallin, am rămas total surprins de metodele inovative care se folosesc în procesul de predare. De exemplu, la clasa a II-a, copiii rezolvau exerciții de înmulțire prin folosirea calculatorului, unui cip de programare și un ozobot. Mai întâi, aceștia programau cip-ul la calculator, ca mai apoi, de fiecare dată când îl scuturau, acesta arăta cifre, pe care elevii le îmnulțeau. Din produsul obținut, elevii desenau un traseu cu culorile specifice: negru, roșu, albastru, și verde (fiecare culoare însemna o instrucțiune pentru ozobot). La final, ozobotul era pornit ca să meragă pe acest traseu. În cazul în care ozobotul nu ajungea la destinație, însemna că calculelel au fost greșite. Alte metode inovatice sunt folosite la orele de biologie, istorie, geografie, fizică, etc, deoarece filosofia de predare a estonienilor spune că trebuie să fie predată mai întâi practica, iar mai apoi gramatica.

Clasa Viitorului reprezintă un parteneriat public-privat dintre Guvernul Republicii Moldova, Proiectul de Competitivitate din Moldova finanțat de USAID, Guvernul Suediei și Uk aid, și Fundația Orange Moldova. 

Festivalul Vinului în Găgăuzia.

În data de 10 noiembrie, autoritățile din UTA Găgăuzia vă invită să petreceți un weekend în frumos în Comrat, acolo unde va avea loc „Festivalul Vinului.” Festivalul, are loc cu ocazia sărbătorii tradiționale găgăuzești Kasym, care, în tradiția populară găgăuză, semnifică începutul iernii și sfârșitul sezonului pastoral.

Organizatorii promit vreme însorită, mâncare tradițională găgăuzească, vinuri minunate, dansuri tradiționale și multă voie bună. Într-un mesaj pe facebook, postt în limba română, bașcanul Irina Vlah invintă toți locuitorii Republicii Moldova la festival: „Dragi locuitori ai Republicii Moldova! Vă invităm la cel mai colorat eveniment al anului în Găgăuzia – Festivalul Vinului! Promitem vreme însorită, o bună dispoziție, bucate tradiționale găgăuze, vinuri minunate!Veți face cunoștință cu tradițiile poporului găgăuz și vă veți simți ca adevărații găgăuzi!”

Festivalul vinului în Găgăuzia va avea loc duminică 10 noiembrie, începând cu ora 10, în centrul orașului Comrat și este precedat de Forumul economic Invest Găgăuzia 2019.

Satul în care s-a născut veșnicia.

Veșnicia s-a născut la sat” – Lucian Blaga

La mine în sat, încă nu au ajuns sirienii care s-au pornit de prin 2016, laptele și mierea încă nu curge pe „drumurile bune” și nici bubuitul din economia moldovenească nu se aude încă. Dar satul meu nu disperă, el stă cuminte și „ca o bunică înțeleaptă” așteaptă să cadă unii, să urce alții, poate poate se vor face careva schimbări.
Sadîcul este o localitate aflată la granița a 2 realități etnice și lingistice: găgăuzii și moldovenii; un sat ca în romanul lui Ion Druță – așezat între două dealuri și împrejurat de păduri. Deși satul meu suferă și el de pe urma exodului masiv al populație, cu care se confruntă întreaga Moldovă în ultimii ani, este un sat viu cu oameni gospodari și binedispuși. Zilele de vară îi oferă un farmec aparte, invadat de o mare de verdeață și împodobit cu razele solare.
Vara satele Moldovei nu dorm niciodată, din cauza oamenilor de aici care sunt mereu prinși în treburi gospodărești. În jurul meu este o forfotă continuă cu oameni care pleacă sau vin de la cosit, prășit, pasc vacile, oile, hrănesc păsările și animalele. Pe majoritatea consătenilor mei nu-i interesează demisia lui Poalelungi, raportul comisiei de la Veneția, fuga lui Vlad Plahotniuc, revenirea lui Usatăi, planul Kozak, sau oricare alte cancan-uri din politica moldovenească. Ei sunt conștienți că nimeni nu le va „pune în straistă” și că doar muncind vor avea ce pune pe masă. 
Ziua de duminică este una sfântă și merită sărbătorită cum se cuvine. Pretudindeni poți simți mirosul de grătar, se aude muzică (de cele mai multe ori populară), se dansează, se bea multă bere și se închină toasturi, de cele mai multe ori rostesc cuvintele: „când ne-a fi mai rău așa s-ni șii” sau „să ne auzim numai di ghini”. Unii gospodari își scot acum ultimile rezerve din roada de vin obținută anul trecut și fiecare are tendința să-și laude vinul, „destăinuindu-se” cu rețeta personală după care l-a pregătit și l-a păstrat. Participând uneori la discuții pe diferite teme (pentru că moldoveanu se pricepe absolut la orice) rămân impresionat de inteligența populară a consătenilor mei, pe care uneori îi abordez cu o atitudine trufașă.

Moldovenii și „Radio Baba”

Există în societatea moldovenească o categorie de moldoveni, care, deși nu au făcut absolut nimic productiv în viața lor, aduc critici absolut la orice. Sunt un fel de „gică contra”, găsind negativul în tot ce se întâmplă în jurul lor. Deși în școală au fost elevii ăia proști făcuți grămadă, ăia care stăteau în ultima bancă și mâncau semințe, își arogă calități de mari experți în orice și influenceri. Monopoliziează discuția, sunt foarte gălăgioși și, pentru a atrage atenția celor din jur, spun bancuri de pe odnoklassniki. Chiar dacă în viața lor nu au contribuit nici măcar cu un leu la bugetul statului, au pretenția că statul să le facă drumul până în poartă, să le măture ograda și să le schimbe țigla pe casă. Sunt aceea care toată ziua stau la umbră și consumă bere, sunt primii care participă la concerte gratuite, mâncare moca și proteste cu bani și asemenea radioului, duc minciunile din casă în casă. Aceștia sunt mulți și participă constant la vot, de aceea, în general, ei vor ține încă mulți ani Moldova în înapoiere.

Moldovenii și fenomenul „Je suis…”

Luni seara, brusc, facebook-ul mi-a fost invadat de poze cu Catedrala Notre-Dame din Paris în flăcări. Au început să curgă regretele și ne-am grăbit să exclamăm că 800 de ani de istorie s-au făcut scrum în doar câteva ore.
În mentalitatea noastră colectivă, am fost mereu impresionați de răul care s-a produs peste tot în lume. I-am deplâns pe evreii morți la Auschwit, am suferit alături de americani în anul 2001, mai târziu am fost terifiați de atentatele teroriste din Madrid (2004), Paris (2015), Istambul (2017), am plâns alături de polonezi în urma catastrofei aeriene de la Smolensk, i-am regretat pe cei morți în Siria, etc. 
Ne place senzaționalul, ne place să fim solidari cu necazurile celor din jurul nostru, să suferim alături de ei, să ne punem poze la profil cu drapelul Franței, să scrie pe facebook „Je suis Charlie Hebdo”, să ne îmbătăm de supărare altora…. dar…, dar de noi ne pasă? De tot ce se întâmplă la noi în țară oare atât de puțin ne pasă? Nu ne mai pasă oare de faptul că anual mor mii de oameni din cauza drumurilor proaste și a șpăgilor? nu mai suntem oare solidari cu cei care se topesc, plecați în pribegie, de dorul familiei? uităm atât de repede că mii de copii cresc fără părinți, că satele pustieisc, că mii de familii se zbat în sărăcie. Cum rămâne cu violența domestică? cu educația de proastă calitate? cu faptul că oamenii mor la cozile din spitale? cu corupția din țară?
Parcă suntem imuni la toate aceste lucruri, ne-au intrat deja în ADN-ul nostru, ni se par niște lucruri normale pe care nu avem cum să le schimbăm, ne complacem și pe alocuri simpatizăm această stare de spirit. 
În timp ce noi suferim, francezii s-au apucat deja de treabă, se donează bani, iar catedrala va fi mai poate mai frumoasă decât era, iar cei opt sute de ani de istorie nu vor dispărea, pentru că istoria nu înseamnă numai muzee și catedrale, istoria înseamnă mult mai mult de atât. În timp ce francezii își creau propria istorie acum 800 de ani, noi, noi le deplângeam soarta altora și ne băteam între noi….ca proștii.

Primarul Comratului – un model de administrare eficientă a unei localități.


Primarul orașului Comrat, Serghei Anastasov, reprezintă un model de administrare eficientă a unui oraș. A lăsat afacerile și a decis că trebuie să facă o schimbare pentru orașul său, iar de la numirea sa în funcția de edil al orașului, a schimbat total fața capitalei UTA Găgăuzia.
Sub timona sa, municipiul a reușit să atragă importante investiții străine din Uniunea Europeană și Turcia. De la instalarea în funcție și până în prezent, primăria municipiului Comrat a atras investiții de peste 300 de milioane de lei moldovenești, bani care au fost investiți în educație, sisteme de aprovizionare cu apă și canalizare, dar și reparația drumurilor și trotuarelor cu pavaj. De asemenea au mai fost reparate casa de cultură și chirurgia spitalului municipal.

Anastasov reprezintă nu doar modelul unui bun administrator, dar este și un exemplu pentru locuitorii autonomiei găgăuze, a reușit să învețe limba română foarte repede și acum este unul din puținii lideri găgăuzi care poate comunica fluent în limba de stat. Acest lucru l-a făscut pe Anastasov să aibă o altă viziune, decât majoritatea liderilor găgăuzi. Acesta, a înțeles că cele mai importante investiții vin din vest, așa că a început să aibă o colaborare destul de strânsă cu instituțiile europene și cu localități din România, municipiul Comrat înfrățindu-se cu trei orașe din România.

Serghei Anastasov reprezintă un bun model de administrare eficientă a unei localități, iar sub egida sa, orașul Comrat înflorește văzând cu ochii, creindu-se condiții tot mai bue pentru dezvoltarea nivelui de trai și mediului de afaceri.

PAS sau DA?



A trecut mai bine de o săptămână de la alegerile parlamentare și până în momentul de față nu a fost creată încă o coaliție care urmează să își asume guvernarea pentru următorii 4 ani.

Primii care au ieșit la rampă au fost democrații, care deja au făcut un apel către deputații ACUM, în vederea creării unei alianțe pentru păstrarea parcursului european al Republicii Moldova. De partea cealaltă, ACUM, a replicat că nu va purta negocierii cu PD.

Socialiștii au luat apă în gură.

Chiar dacă a trecut mai mult de o săptămână de la anunțarea rezultatelor alegerilor, socialiștii par să fi intrat în hibernare, așteptând parcă să vină vara mai repede și să plece în concediu. Sau totuși, așteaptă indicații de mai sus pentru a acționa? Ori, tocmai socialiștii, dacă judecăm din perspectiva partidului care a câștigat aceste alegeri, ar fi trebuit să fie cei ce preiau inițiativa, în vederea formării noului guvern.

Alegerile anticipate o soluție?

ACUM-iștii consideră că alegerile au fost fraudate și nu doresc crearea niciunei alianțe, iar singura soluție este crearea unei alianțe temporare cu PSRM, care ar anula actualul sistem electoral și ar duce la declanșarea alegerilor anticipate. Am toată încrederea că liderii ACUM nu sunt atât de naivi să creadă că Plahotniuc va permite organizarea unor alegeri anticipate, în care ACUM să obțină majoritatea parlamentară. PAS și DA nu au nici pârgiile și nici resursele necesare ca să reușească un scor atât de bun.

ACUM este obligat să între în joc.

În cazul în care, într-un final, democrații se vor lovi în continuare de refuzul celor de la ACUM, este clar că vor căuta o altă soluție, fie o alianță cu socialiștii, care ar știrbi mult din parcursul european al Moldovei, fie crearea unei aliațe cu Partidul Șor și atragerea prin diferite metode a deputaților necesari din ACUM și din PSRM. E clar că cei care au votat blocul ACUM, au dorit ca acesta să participe la guvernare și astfel Sandu și Năstase sunt obligați să intre în joc. Binențeles că au promis în campania electorală că vor scăpa Republica Moldova de mafie, dar acest lucru nu va fi posibil în condițiile în care aceștia vor sta patru ani în opoziție. Mai mult de atât, e posibil ca odată cu trecerea timpului, deputații acum să fie absorbiți de democrați, Plahotniuc demonstrând deja abilitatea în acest sens. Schimbarea trebuie făcută din interior, iar cele 26 de mandate obținute îi permit blocului ACUM să discute crearea viitoarei guvernări pe poziții de egalitate cu PDM și în urma unor negocieri abile, dar și a garanțiilor UE și SUA, ACUM poate obține o poziție destul de favorabilă, poziție din care să poată face schimbarea. De asemenea participarea la guvernare le va permite PAS-ului și PPDA-ului să-și închege organizații teritoriale care să poată oferi primari, consilieri locali și raionali la alegerile locale din vară

Ori în condițiile în care ai pretenții să obții majoritatea la următoarele alegeri trebuie să le mai arăți oamenilor că ai și făcut ceva, criticând guvernarea nu vei putea acumula majoritatea, mai ales dacă guvernarea mai face câte un km de asfalt, mărește salariile și pensiile și dă câte 600 de lei la crăciun și la paști. Dacă vrei să dictezi regulile jocului, trebuie să intri în el și să-l câștigi, în alte condiții riști să te plafonezi pe banca de rezerve.

Moldova după apocalipsă.

A trecut 24 februarie și apocalipsa nu a venit, soarele a răsărit din nou pe cer, chiar mai puternic până acum și este pace și liniște în Moldova. Rezultatele alegerilor par să mulțumească pe toată lumea și eventuale prosteste par să nu aibă loc.

Rezultate previzibile.

Noul legislatvi moldovenesc va întruni 4 formațiuni politice: PSRM, ACUM, PDM, PPȘor și 3 independenți. Majoritatea moldovenilor s-au așteptat la astfel de rezultate, numai unii naivi, care credeau că Blocul Electoral ACUM este în stare să obțină o majoritatea în viitorul Parlament, insinuează că alegerile au fost fraudate.

Alegeri fraudate?

Nu cred că poate fi vorba de fraudare alegerilor parlamentare în Republica Moldova, iar democrații au fost chiar mai fair-play decât m-aș fi așteptat. Binențeles că încălcări ale legislației electorale, precum agitație electorală în ziua alegerilor, cumpărarea voturilor, turismul electoral, au fost săvârșite, dar asemenea practici nu sunt o noutate pentru spațiul dintre Prut și Nistru și chiar întreg spațiul Europei de est. E clar că Partidul Democrat a profitat de pârghiile administrative și de faptul că are structuri locale de partid bine închegate, ceea ce s-a văzut cel mai bine pe circumscripții, acolo unde democrații au reușit să-și adjugece cele mai multe victorii. De partea celaltă ACUM-ul, cu o structură de partid încă destul de fragilă, cu un buget și resurse umane limitate a reușit să scoată un scor foarte bun, chiar și pe circumscripții. Votul către PAS și PPDA a fost mai mult un vot de necesitate și protest decât unul de încredere.

Socialiștii încă o înfrângere.

Marii pierzători ai acestor alegeri sunt socialiștii, care fără o concurență serioasă pe eșchierul stâng al politicii moldovenești, nu au fost în stare să-și adjugece decât puțin peste 30 % și suferă încă o mare înfrângere. E clar că activitatea lui Dodon, în funcția de președinte al statului, a scăzut încrederea cetățenilor față de socialiști. Gafele nenumărate ale lui Dodon, dar și postura de marionetă, au tras partidul la fundul mării.

Apusul măscăricilor.

Marea victorie a acestor alegeri este faptul că am scăpat în sfârșit de cei doi măscărici ai politicii moldovenești: Voronin și Ghimpu. Partidele acestora nu au reușit să treacă pragul electoral și prin urmare vor dispărea pentru o perioadă de pe scena politicii moldovenești, poate pentru totdeauna.

Ce urmează?

În urma numărării voturilor nici unul dintre partide nu a obținut 51 de mandate și astfel nu poate fi format noul guvern. Acum toți așteaptă cu nerăbdare să vadă ce va urma, care vor fi noile alianțele. Partenerii europeni au salutat rezultatele alegerilor din Republica Moldova și s-au arătat mulțumiți de victoria partidelor pro-europene. Astfel, este posibil ca viitorii 4 ani, Moldova să fie condusă de o coaliție ACUM-PDM. Cel mai probabilpartenerii europeni și cei americani, ar putea face presiuni asupra deputaților ACUM să coalizeze cu democrații, în vederea eliminării de la putere a forțelor pro-ruse. În ciuda păcatelor democraților, guvernarea Filip a fost poate una din cele care a întreprins cele mai multe acțiuni anti-rusești și de aceea europenii ar putea să-i ierte lui Plahotniuc toate păcatele legate de furtul miliardului și corupția din țară. Interesant ce s-ar întâmpla dacă PD-ul iar propune funcția de prim-ministru Maiei Sandu sau lui Andrei Năstase, deoarece este arhicunoscut faptul că Plahotniuc este un bun strateg și reușește să facă mișcări surprinzătoare.

ACUM-ul nu are prea multe variante, fie împinge Moldova spre alegeri anticipate, anticipate care ar putea fi dezavantajoase, fie să facă coaliție cu PSRM, ceea ce ar dăuna imaginii și ar deposedao de susținerea forțelor pro-europene și pro-românești. Este posibil de asemenea ca ACUM-ul să se dezagregheze și o parte dintre deputați să formeze o alianță alături de PDM și PPȘor. Se anunță o primpăvară interesantă în Moldova și destul de lungă.

Alegătorii lui Baraba.



Cu toții cunoaștem scena biblică în care guvernatorul Iudeei, Ponţiu Pilat, a oferit poporului șansa de a-l salva pe Iisus de la moarte, întrebându-i: „Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care Se zice Hristos?” Atunci poporul hotărâse să-l aleagă pe tâlharul Baraba și nu pe Iisus.
Pe moldovenii, care aproape în totalitate sunt creștini, se pare că îi urmărește și astăzi această alegere. Puși de numărate ori, de-a lungul timpului, să alegem între bine şi rău, noi am continuat de cele multe ori să ratăm şansa de a face cea mai bună alegere, fără a învăţa absolut nimic de la istorie.
Atunci ca și acum, mulțimea a fost convinsă de așa zișii înțelepți ai poporului, ca să ceară eliberarea lui Baraba, iar pe Iisus să-L codamne la moarte, înțelepți care erau mâniați de faptul că Iisus a criticat viața somtuoasă pe care aceștia o duceau pe spatele poporului, și le era frică că ar fi putut să-și piardă privilegiile oferite de guvernator. Noi, moldovenii, ori de câte ori am avut ocazia, am călcat pe greble și am dat cu capul în fiecare stâlp ce ni s-a ivit în cale.
Unii sunt conștienți că au greşit de-a lungul timpului, dar pun greșeala lor pe seama neputinţei în fața tâlharilor, fiind mult mai uşor să-i cedezi decât să-l înfrunţi, în timp ce alţii nici nu realizează că au ajuns să elogieze tâlharii și să-i idolatrizeze. E greu să facem dinstincție între rău şi bine, deoarece televiuziunile de propagandă ni le servesc în mod amestecat şi confundat, creându-ne aceeaşi derută pe care le-au provocat-o iudeilor mai marii poporului altădată.
Și de ce îl alegem noi mereu pe Baraba? Poate pentru că Baraba este mai aproape de noi, este unul dintre noi, pe care mentalitatea noastră colectivă la zămislit și l-a înaintat acolo sus pentru a fi mereu ales de popor.